Sistemul Respirator
Sistemul respirator asigura patrunderea aerului in organism cu un continut optim de oxigen, necesar intretinerii vietii. Aerul inspirat ajunge prima data in caile respiratorii superioare, apoi in cavitatea bucala si nazala. Cavitatea nazala este captusita cu par moale si atât epiteliul cavitatii nazale cât si cel al cavitatii bucale este acoperit de mucoasa.
Caile respiratorii se continua cu un organ scurt, activitatea laringelui, care se continua cu traheea. Aceasta se desparte in bronhiile principale intrând in plamâni se ramifica in fiecare lob pulmonar in bronhii lobare.
La respiratie participa muschii intercostali si muschiul dintre cavitatea abdominala si torace, diafragma. Pentru ca aerul sa intre in plamani este necesar ca presiunea din ei sa fie mai mica decat cea de afara. La inspirare diafragma se contracta si muschii intercostali imping coastele in fata, mai sus marind capacitatea plamanilor, in urma presiunii mai mari, aerul umple spatiul disponibil din plamani. Inspiratia si expiratia sunt involuntare, controlate de un grup de celule nervoase, aflate in bulbul rahidian.
Plamanii sunt doua organe moi de culoare roz, asezate in cavitatea toracica. Fiecare plaman este acoperit de pleura. Pleura este alcatuita din doua foite, intre care se afla cavitatea pleurala, in care se gaseste o mica cantitate de lichid care ajuta la miscarile plamânilor in timpul respiratiei. Plamanul stang este mai mic decat cel drept, deoarece in partea stanga se afla inima.
El este impartit printr-un sant adânc in doi lobi, iar plamanul drept este impartit de doua santuri in trei lobi. Lobii sunt impartiti in lobuli. Ultimele ramificatii ale bronhiilor se transforma in bronhiole, care patrund in lobulii pulmonari. Acinii pulmonari sunt unitati morfo-functionale ale lobulilor pulmonari.
O alveola pulmonara are forma de cupa si reprezinta unitatea functionala a plamanilor. Este formata dintr-un epiteliu unistratificat si este inconjurata de o retea de fibre elasice, in care se afla numeroase capilare. Caile aeriene sunt:
1. Fosele nazale- conducte care comunica cu faringele prin 2 orificii denumite coarne sicu exteriorul prin alte 2 orificii-nari.Sunt captusite la interior cu 2 mucoase:
-mucoasa olfactiva-in portiunea superioara
-respiratorie -in portiunea inferioara-este bine vascularizata- prezinta glande care secreta mucus si prezinta numerosi cili.
Aceasta structura ajuta la incalzirea si purificarea aerului inspirit.
2. Faringele-are forma unei palnii cu peretii musculo-membranosi si este situat in continuarea cavitatii bucale.
3. Laringele- are un dublu rol-in respiratie si in vorbire. Este format din numeroase cartilaje iar la interior este captusit cu mucosa ce prezinta 2 perechi de cute denumite coarde vocale. Intre cele 2 perechi de coarde exista un orificiu denumit glota care in timpul deglutitiei se acopera cu un capacel denumit epiglota.
4. Traheea este un tub lung de 18-20 cm format din inele cartilaginoase in forma de potcoava cu partea moale orientate spre esofag. Acest lucru face posibila inaintarea bolului alimentar spre esofag. La interior traheea este captusita cu o mucoasa in grosimea careia se gasesc glande care produc mucus, si prezinta de asemenea numerosi cili. Inainte de a intra in plamani, traheea se ramifica in 2 bronhii care au aceeasi structura cu a plamanilor.
Plamanii sunt organe pereche asezate in cavitatea toracica,;la exterior sunt acoperiti cu o membrane dubla denumita pleura. Una din foitele pleurare adera la suprafata plamanului iar una adera la suprafata interna a coastelor.
Intre cele 2 pleure se gaseste o cantitate mare de lichid,denumit lichid pleural. Cei 2 plamani sunt inegali ca marime in sensul ca plamanul drept este mai mare si este strabatut de 2 santuri care-l impart in 3 lobi. Plamanul stang este strabatut de un sant care il imparte in 2 lobi.
Fiecare lob este format din unitati mai mici denumiti lobuli. Lobulul reprezinta unitatea morfofunctionala a plamanului. Daca facem o sectiune prin plaman, vom observa ca bronhia, dup ace patrunde in plamani,se ramifica in�,lipsite de inele cartilaginoase denumite bronchiole.
Fiecare bronhiola se termina la un capat cu un fel de saculet denumit sac pulmonal sau acid pulmonar. Peretele acidului pulmonal, prezinta nite formatiuni in forma de semicupa denumite alveole pulmonare
Caile respiratorii se continua cu un organ scurt, activitatea laringelui, care se continua cu traheea. Aceasta se desparte in bronhiile principale intrând in plamâni se ramifica in fiecare lob pulmonar in bronhii lobare.
La respiratie participa muschii intercostali si muschiul dintre cavitatea abdominala si torace, diafragma. Pentru ca aerul sa intre in plamani este necesar ca presiunea din ei sa fie mai mica decat cea de afara. La inspirare diafragma se contracta si muschii intercostali imping coastele in fata, mai sus marind capacitatea plamanilor, in urma presiunii mai mari, aerul umple spatiul disponibil din plamani. Inspiratia si expiratia sunt involuntare, controlate de un grup de celule nervoase, aflate in bulbul rahidian.
Plamanii sunt doua organe moi de culoare roz, asezate in cavitatea toracica. Fiecare plaman este acoperit de pleura. Pleura este alcatuita din doua foite, intre care se afla cavitatea pleurala, in care se gaseste o mica cantitate de lichid care ajuta la miscarile plamânilor in timpul respiratiei. Plamanul stang este mai mic decat cel drept, deoarece in partea stanga se afla inima.
El este impartit printr-un sant adânc in doi lobi, iar plamanul drept este impartit de doua santuri in trei lobi. Lobii sunt impartiti in lobuli. Ultimele ramificatii ale bronhiilor se transforma in bronhiole, care patrund in lobulii pulmonari. Acinii pulmonari sunt unitati morfo-functionale ale lobulilor pulmonari.
O alveola pulmonara are forma de cupa si reprezinta unitatea functionala a plamanilor. Este formata dintr-un epiteliu unistratificat si este inconjurata de o retea de fibre elasice, in care se afla numeroase capilare. Caile aeriene sunt:
1. Fosele nazale- conducte care comunica cu faringele prin 2 orificii denumite coarne sicu exteriorul prin alte 2 orificii-nari.Sunt captusite la interior cu 2 mucoase:
-mucoasa olfactiva-in portiunea superioara
-respiratorie -in portiunea inferioara-este bine vascularizata- prezinta glande care secreta mucus si prezinta numerosi cili.
Aceasta structura ajuta la incalzirea si purificarea aerului inspirit.
2. Faringele-are forma unei palnii cu peretii musculo-membranosi si este situat in continuarea cavitatii bucale.
3. Laringele- are un dublu rol-in respiratie si in vorbire. Este format din numeroase cartilaje iar la interior este captusit cu mucosa ce prezinta 2 perechi de cute denumite coarde vocale. Intre cele 2 perechi de coarde exista un orificiu denumit glota care in timpul deglutitiei se acopera cu un capacel denumit epiglota.
4. Traheea este un tub lung de 18-20 cm format din inele cartilaginoase in forma de potcoava cu partea moale orientate spre esofag. Acest lucru face posibila inaintarea bolului alimentar spre esofag. La interior traheea este captusita cu o mucoasa in grosimea careia se gasesc glande care produc mucus, si prezinta de asemenea numerosi cili. Inainte de a intra in plamani, traheea se ramifica in 2 bronhii care au aceeasi structura cu a plamanilor.
Plamanii sunt organe pereche asezate in cavitatea toracica,;la exterior sunt acoperiti cu o membrane dubla denumita pleura. Una din foitele pleurare adera la suprafata plamanului iar una adera la suprafata interna a coastelor.
Intre cele 2 pleure se gaseste o cantitate mare de lichid,denumit lichid pleural. Cei 2 plamani sunt inegali ca marime in sensul ca plamanul drept este mai mare si este strabatut de 2 santuri care-l impart in 3 lobi. Plamanul stang este strabatut de un sant care il imparte in 2 lobi.
Fiecare lob este format din unitati mai mici denumiti lobuli. Lobulul reprezinta unitatea morfofunctionala a plamanului. Daca facem o sectiune prin plaman, vom observa ca bronhia, dup ace patrunde in plamani,se ramifica in�,lipsite de inele cartilaginoase denumite bronchiole.
Fiecare bronhiola se termina la un capat cu un fel de saculet denumit sac pulmonal sau acid pulmonar. Peretele acidului pulmonal, prezinta nite formatiuni in forma de semicupa denumite alveole pulmonare
Respiratia este functia prin care se asigura continuu si adecvat, atat aportul de oxigen din aerul atmosferic pana la nivelul celulelor care il utilizeaza, cat si circulatia in sens invers a dioxidului de carbon, produs al metabolismului celular.
Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor gazoase, din aerul atmosferic si organism, constituie aparatul respirator.
Componentele aparatului respirator sunt: cavitatea nazala, faringele, laringele, traheea, bronhiile principale, caile pulmonare si plamanii. In alcatuirea plamanului, se disting doua componente structurale si functionale: arborele bronsic si tesutul pulmonar propriu-zis.
Arborele bronsic este format din caile respiratorii extra- si intrapulmonare, constituite dintr-un sistem de tuburi care servesc pentru tranzitul aerului.
In interiorul tesutului pulmonar (parenchim), bronhiile principale se ramifica progresiv in bronhii lobare, segmentare, interlobulare din care se formeaza bronhiolele terminale din care iau nastere bronhiolele respiratorii, care se continua cu canalele alveolare ai caror pereti prezinta dilatatii in forma de saci -saci alveolari- in care se deschid alveolele pulmonare (figura de mai jos).
Traheea si bronhiile extralobulare, au in peretii lor inele cartilaginoase, cu rolul de a mentine deschise caile respiratorii in conditiile variatiilor de presiune din inspiratie si expiratie. Bronhiolele terminale si respiratorii, lipsite de inelul cartilaginos, contin un strat muscular dezvoltat, regland astfel circulatia aerului in caile respiratorii intrapulmonare.
Plamanii
Respiratia
